Numai prin Duhul Sfânt și nu prin știință, se dobândește cunoștința Sfintei Treimi. Sf. Simeon Noul Teolog
În ziua de joi, 20 octombrie 2022, a avut loc la parohia cu hramul Duminica Tuturor Sfinților din localitatea Căuești, comuna Șcheia, întrunirea cercului pastoral nr. 14 al Protopopiatului Iași 3. Evenimentul a debutat cu săvârșirea Sfintei Liturghii, urmat de un cuvânt de învățătură adresat credincioșilor prezenți de către Pr. Sofragiu Ioan de la parohia Borosești, o alocuțiune a președintelui de cerc pastoral și s-a finalizat cu o dezbatere care se aliniază tematicilor propuse de Patriarhia Română în anul 2022 ca „An omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului” și „An comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”.
Referatul susținut de președintele cercului pastoral - Pr. Mihăilă Teodor, de la parohia Scânteia cu titlul: Adevărata cunoaștere a Lui Dumnezeu prin curăție și prin har – după învățătura Sf. Simeon Noul Teolog, a condus la ample dezbateri și mărturii personale ale părinților prezenți cu privire la modalitățile practice de experiere, comuniune și comunicare cu Lumina vieții (Ioan 1, 4).
Sfântul Simeon Noul Teolog (949 – 1022), al treilea mare teolog al Bisericii Ortodoxe, alături de Sf. Ioan Evanghelistul și Sf. Grigorie de Nazians (330 – 389/390), este cunoscut mai ales pentru învățăturile sale despre rugăciunea minții și despre lupta duhovnicească cu patimile și cu gândurile rele. O preocupare constantă a Sfântului Simeon a fost Sfânta Treime – obiectul ultim al întregii teologii. Opera sa se constituie, într-un veritabil și pasionat manifest împotriva teologiei intelectualiste, scolastice și formaliste ce se înfiripase în Bizanț, desprinsă practic de realitatea sacramentală a Bisericii, și care încetase să mai fie mărturie a experienței spirituale concrete a comuniunii personale a credinciosului în Biserică cu Sfânta Treime[1]. Contestat de unii contemporani și până astăzi, Sfântul Simeon ne transmite un mesaj clar peste veacuri: Duhul Sfânt este cel care luminează mintea spre cunoașterea și trăirea autentică a Lui Hristos. Nu te poți scufunda fără sfințenie în adâncurile Lui Dumnezeu.
Sfântul Simeon rămâne model de smerenie, de rugăciune, de viață trăită și aliniată scopului ultim al omului – mântuirea.
Concluziile desprinse în urma dezbaterii temei amintite au deschis noi provocări spre actualizarea și întărirea credinței personale a credincioșilor și a păstorilor, spre așezarea într-o zonă a firescului și normalității vieții cu Hristos, într-o societate secularizată, care distorsionează lumina amestecându-o cu întunericul.
[1] Pr. Ioan Ică Jr., în Discursuri teologice și etice, Scrieri I, Sfântul Simeon Noul Teolog, Ed. Deisis, Sibiu, 2001, Studiu introductiv, p. 24.