Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa - un model de luptător pentru adevăr şi credinţă

Evocarea apărătorilor ortodoxiei din alte locuri din țară și din diaspora, în perioada comunistă

Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa - un model de luptător pentru adevăr şi credinţă

                Viitorul părinte Gheorghe Calciu-Dumitreasa s-a născut la 23 noiembrie 1925, la Mahmudia, județul Tulcea, fiind al unsprezecelea și ultimul dintre copiii plugarului Dumitru Calciu și ai Ilenei Calciu (n. Bălan) familie de creștini dreptcredincioși, bine integrați în tradiția românească (folclorică și bisericească), pașnic conviețuitori cu celelalte comunități etnice și religioase ale zonei (lipoveni, turci, tătari, evrei). 

            Amintindu-și de copilăria și adolescența sa, părintele mărturisea că a învățat mai multă teologie practică de la mama sa, decât din toate tratatele și școlile teologice de mai târziu.[1]

            Clasele primare le-a urmat în satul natal, apoi ca elev de liceu la Tulcea, a venit în contact cu Mișcarea Legionară, trecând prin Frățiile de Cruce[2].

            După obținerea bacalaureatului optează pentru studii universitare de Medicină. În anul II de facultate – 1948, a fost arestat, acuzat pentru relațiile sale cu lumea legionară și activitățile sale – cu totul nevinovate – din sânul Frățiilor de Cruce. Nu va termina niciodată Medicina, fiind împiedicat de către Securitate. 

            În timpul detenției din închisoarea pentru studenți de la Pitești (1949-1951), sub cea mai cumplită teroare fizică și psihică, are momentele sale de derută și de slăbiciune (era numit îngerul căzut cu ochi albaștri) devenind temporar unul dintre membrii echipei de torționari conduse de sinistrul Eugen Țurcanu[3] (personaj diabolic, cândva legionar, apoi trecut la comuniști, deținut colaboraționist și element cheie al Experimentului Pitești, în cele din urmă eliminat de către cei în slujba cărora se pussese prin împușcare la 29 de ani). A participat așadar părintele la ”reeducare[4]”, la torturarea deținuților, activitate pentru care - ulterior - s-a căit și s-a pocăit. Revenirea morală a părintelui Calciu, care refuză să mai facă jocul Securității, dă peste cap procesul intentat lui Țurcanu și apropiaților acestuia, prin care se urmărea deculpabilizarea Partidului Comunist, prin vechea metodă a ”țapului ispășitor”.

            Tânărul Gheorghe Calciu găsește curajul să arate cu degetul spre adevărații și marii vinovați (Ministerul de Interne - Alexandru Nicolschi, Securitatea, comisarii de la Kremlin) care instrumentaseră odioasa ”reeducare”, folosindu-i ca unelte pe Țurcanu și alții ca el și încercând să acrediteze scenariul fantezist că totul ar fi fost regizat de exilul legionar, pentru compromiterea noului regim din țară.

            Luptător anticomunist

            Părintele Calciu a fost un luptător anticomunist. A îndurat peste 21 de ani de închisoare sub comuniști (1948-1964, 1979-1984).

            Un fost coleg de detenție de la Pitești - Dan Lucinescu - scria în volumul Jertfa: "Este bine în această situație să existe o exemplificare, aleasă nu întâmplător la cel ce mai târziu a ajuns preotul Calciu. Când respectivul, în urma unor crunte presiuni fizice a fost îndemnat să lovească un coleg de-al lui, a căzut în genunchi în poziție de rugăciune și din ochii suferinzi, de căprioară rănită, începură să-i curgă lacrimi iar din răni sânge".

            De la Pitești a fost transferat apoi la Gherla.

            În luna iulie 1958 este transferat la Jilava, la secția numită Casimca (celulele erau situate la câțiva metri sub pământ, fără iluminare naturală și fără altă aerisire decât trei găuri în ușă, cu apă curgând continuu pe pereți). I-a avut colegi de celulă pe Iosif V. Iosif, Marcel Petrișor și pe liderul tineretului legionar, Constantin Oprișan.          Alături de ceilalți doi colegi, au avut grijă permanent de Costache Oprișan, care era bolnav de TBC și care nu beneficia de nicio asistență medicală. Marcel Petrișor mărturisește că, într-un gest de solidaritate, Gheorghe Calciu și-a tăiat venele scurgând sânge în gamelă, pentru ca, după decantarea hematiilor să-i dea să bea limfa lui Costache Oprișan, care pierduse mult sânge.

            Eliberat din închisoarea Aiud în anul 1963 i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan.

            În urma amnistiei generale din 1964, Gheorghe Calciu a fost eliberat.

            Toată viața acestui om de după tragicul episod piteștean a fost una de căință, de mărturisire și de jertfă. Poate că nimeni nu a mai reușit după Pitești, o victorie morală atât de pilduitoare și nedezmințită. Pentru că există un caz Gheorghe Calciu, se poate afirma că ”experimentul Pitești” a eșuat.[5]

            Pus în libertate, are puterea să-și refacă viața și să-și împlinească exemplar făgăduința: se căsătorește cu Adriana Dumitreasa (ea însăși cu doi frați trecuți prin temnițele comuniste), care-i dăruiește unicul fiu – Andrei (astăzi lawyer în Washington D.C.).

            Este ”tolerat” de Securitate să urmeze Filologia și apoi cu sprijinul Patriarhului Justinian – Teologia, fiind învestit cu harul preoției. Devine profesor de franceză și Noul Testament la Seminarul Teologic Ortodox din București. La marele cutremur din 4 martie 1977, o aripă a internatului Seminarului se prăbușește. Chemat de seminariști, vine în toiul nopții de acasă și este singurul profesor care, alături de câțiva elevi, lucrează cu mâinile goale toată noaptea pentru a încerca să salveze de sub dărâmături pe cei patru seminariști îngropați sub moloz.

            Ca profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București s-a opus ateismului. În Postul Sfintelor Paști, din anul 1978, ține un șir de 7 prelegeri, intitulate "Șapte cuvinte către tineri", predici care s-au bucurat de o largă audiență în rândul studenților de la multe facultăți din București. Ia atitudine public față de dărâmarea Bisericii Enei din București, pe locul căreia se planificase construirea unei crâșme. Pe tot parcursul acestei perioade primește zilnic telefoane de amenințare, menite să îl descumpănească și să-i terorizeze familia. Atât predicile ținute cât și protestul față de demolarea Bisericii Enei îl aduc din nou în vizorul Securității.

            Este arestat în anul 1979, judecat și condamnat abuziv la mai mult de 10 ani închisoare. I se confiscă și averea, astfel încât soția și copilul rămân fără frigider, aragaz și alte bunuri de strictă folosință. Prin executarea pedepsei s-a urmărit o nouă reeducare a sa. Acest fapt a determinat un val de proteste din partea exilului românesc. În ajutorul său se ridică intelectualii din exil: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. A fost mai întâi internat la secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava. Ulterior a fost transferat la penitenciarul Aiud, unde a avut colegi de celulă condamnați pentru omor. Cea mai mare perioadă a detenției a petrecut-o totuși în izolare. În timpul detenției a fost bătut, umilit și ținut nemâncat.         

            După 5 ani și jumătate, în 20 august 1984, este eliberat, ca urmare a presiunilor internaționale venite din partea liderilor lumii, cum ar fi Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. Contrar voinței sale, în anul 1985 este obligat să părăsească țara împreună cu familia.

            ”O pată de neșters pe obrazul instituției B.O.R. de atunci – în frunte cu Patriarhul Iustin Moisescu – rămâne faptul că, imediat după punerea sa în libertate din a doua detenție, l-a caterisit la porunca Partidului și Securității pe cel care-i apărase temeiurile și salvase onoarea Ortodoxiei în cea mai ingrată contemporaneitate, ridicându-se de unul singur la înălțimea tradiției ei martirice. Caterisirea a fost anulată tacit după 1989, iar părintele a co-liturghisit cu P.F. Părinte Patriarh Teoctist.”[6]

            Exilul

            În anul 1985, se stabilește în Statele Unite, unde primește cetățenia de onoare. Între sfârșitul anului 1985 și 1988 a locuit cu familia la Cleveland. Pentru a-și asigura existența sa și a familiei, a lucrat și în construcții, ca muncitor necalificat. În anul 1989 se mută cu familia la Washington DC, unde preia parohia românească „Sfânta Cruce”. A continuat să muncească în construcții până când a reușit să-și cumpere o casă, la circa 20-30 kilometri de biserica parohială. De-a lungul păstoririi de către Sfinția Sa a parohiei Sfânta Cruce, numărul credincioșilor a crescut impresionant. Multe persoane de alte confesiuni s-au convertit la ortodoxie, pentru dragostea, harul și viața îmbunătățită pe care le avea părintele.

            În SUA și-a continuat lupta în numele lui Dumnezeu și eforturile pentru apărarea intereselor românilor, fiind autorul ideii Romfest[7] și unul dintre fondatorii evenimentului bienal - cea mai mare sărbătoare a românilor de pretutindeni -, al cărui Comitet Internațional îl conducea.

            Este primit la Casa Albă de 2 președinți - Ronald Reagan și George W. Bush.

            Părintele Calciu slujea la Biserica Ortodoxă Română „Sfânta Cruce” din orașul Alexandria, statul Virginia (lângă Washington D.C.). În anul 2006 a catalizat eforturile pentru întemeierea unei noi biserici pentru românii din zona Washington D.C., Biserica Sf. Andrei.

            Călătorea aproape anual în România, ținând conferințe și vizitând prieteni.

            Bolnav de un cancer al pancreasului și operat la Spitalul Militar din București, a fost vizitat, printre alții, de Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă, de IPS Bartolomeu Anania (care îl spovedește), Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului și de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la acea vreme, Prea Fericitul Teoctist.

            A murit în Statele Unite, în ziua de 21 noiembrie 2006, cu două zile înainte de a împlini 81 de ani, preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa este recunoscut ca dizident[8] anticomunist și luptător pentru drepturile omului.

            Slujba de înmormântare a fost oficiată de Episcopul Vicar Irineu Duvlea[9]. În țară, a fost prohodit în biserica Radu Vodă (de unde fusese alungat în 1979) de însuși Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, alături de alți ierarhi și foști elevi, ajunși acum preoți. Conform dorinței sale, este înmormântat în țara, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, din județul Neamț.

            După șapte ani, trupul său apare neputrezit, în urma dezgropării de către unul dintre monahii slujitori ai mănăstirii Petru Vodă – Teodot, care neținând cont de testamentul părintelui și de hotărârea fiului acestuia dorește să evidențieze viața de sfințenie și posibilitatea aflării unor sfinte moaște. Trupul neputrezit al părintelui este ulterior înmormântat. Timpul va fi cel care va dovedi sfințenia și viața plină de har a părintelui, care odihnește în gura de rai de la Petru Vodă, avându-i camarazi pe părintele Iustin Pârvu și pe poetul Radu Gyr. Nu ne îndoim că puternică este întreita lor rugăciune înaintea lui Dumnezeu pentru neamul care rămâne să binemerite pe cât a fost iubit.

 

            Opera

            1. Șapte cuvinte către tineri (Ed. Anastasia, București, 1996).

            2. Christ is calling you. A course in catacomb pastorship (St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina/California, 1997).

            3. Rugăciune și lumină mistică. Eseuri și meditații religioase (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998).

            4. Războiul întru cuvânt. Cuvintele către tineri și alte mărturii (Ed. Nemira, București, 2001).

            5. Homo americanus. O radiografie ortodoxă (Ed. Christiana, București, 2002; reed. 2007).

            6. Testamentul Părintelui Calciu. Ultimele sale cuvinte, cu un portret biografic și șapte evocări (Ed. Christiana, București, 2007).

            7. Suferința ca binecuvântare (ediție îngrijită de ieromonah Savatie Baștovoi, Ed. Cathisma, București, 2007).

            8. Mărturisitorul prigonit. Predici, eseuri și meditații religioase (Ed. Crigarux, Piatra Neamț, 2007).

            9. Viața Părintelui Gheorghe Calciu, după mărturiile sale și ale altora (Ed. Christiana, București, 2007).

            10. Fiți jertfelnici! De la cuvintele către tineri la mărturiile testamentare (Ed. Christiana, București, 2012).

            11. Cuvintele către tineri (Ed. Christiana, București, 2015).

 

            Bibliografie

            1. Pr. Gheorghe Calciu, Cuvintele către tineri, Ed. Christiana, București, 2015

            2. Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa, Suferința ca binecuvântare, Ed. Cathisma, București, 2007

            3. Viața Părintelui Gheorghe Calciu, după mărturisirile sale și ale altora, îngrijit la Mănăstirea Diaconești, Editura Basarabii Media, 2007  

            4. Lucian D. Popescu, Introducere în omiletica Părintelui Gheorghe Calciu, Editura Christiana, București, 2010

            5. Dezgroparea Părintelui Calciu. Dosarul unui abuz, mic documentar îngrijit de Răzvan Codrescu, Editura Christiana, București, 2014

 

Surse Web, consultate la 4.12.2017

1. https://www.europalibera.org/a/1864044.html

2. https://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-gheorghe-calciu-dumitreasa-126438.html  

3. http://jurnalul.ro/special-jurnalul/parintele-gheorghe-calciu-suferinta-pana-la-capat-532025.html

4. https://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-gheorghe-calciu-dumitreasa-126438.html

5. https://www.crestinortodox.ro/reportaj/parintele-gheorghe-calciu-venit-acasa-pentru-odihna-vesnica-72362.html

6. http://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/viata-mea-e-un-roman/exilat-ca-sa-taca-34745.html

7. http://adevarul.ro/locale/constanta/foto-duhovnicul-calciu-dumitreasa-victima-calau-l-a-gasit-dumnezeu-parintele-reeducat-pitesti-silit-alature-tortionarilor-care-i-ingrozeau-detinuti-1_54ff780e448e03c0fd6fee57/index.html

8. http://evz.ro/tortionarul-care-a-devenit-sfant-l-a-ingrozit-pe-ceausescu-si-a-fost-primit-de-reagan-si-bush-la-casa-alba.html

9. https://www.crestinortodox.ro/religie/parintele-gheorghe-calciu-un-martir-vremurilor-noastre-69347.html

10. https://www.crestinortodox.ro/interviuri/parintele-calciu-70454.html